O explorare profundă a modului în care comunitățile ancestrale și-au transmis înțelepciunea prin narațiune, analizând structura și rolul social al miturilor și cântecelor populare.
Cunoștințele tradiționale transmise oral riscau să se piardă odată cu dispariția ultimilor povestitori autentici. Lipsa unei arhive sistematice și accesibile a acestor narațiuni a îngreunat studiul și păstrarea acestui patrimoniu imaterial pentru generațiile viitoare.
Am dezvoltat o metodologie interdisciplinară care combină etnografia digitală, lingvistica istorică și analiza narativă. Am creat un cadru pentru catalogarea poveștilor nu doar ca texte, ci ca evenimente performative, cu parametri precum contextul, publicul și elementele non-verbale.
Focus principal:
Rolul povestitorului ca „bibliotecă vie” și gardian al identității colective, precum și funcția practică a legendelor în explicarea fenomenelor naturale.
Am structurat și publicat o colecție de peste 120 de narațiuni audio și transcrieri anotate, provenind din 15 comunități distincte, organizate tematic și geografic.
Am identificat modele narative recurente și arhaisme lingvistice, evidențiind modul în care poveștile codifică norme sociale și cunoștințe ecologice.
Portalul a devenit o resursă esențială pentru cercetători și studenți, iar concluziile proiectului au fost prezentate în două lucrări academice publicate.
Portalul integrează aceste materiale într-o experiență coerentă, permițând utilizatorilor să urmărească călătoria unei povești prin timp și spațiu, să asculte variante diferite și să exploreze comentariile experților. Acest corpus viu confirmă puterea cuvântului rostit în modelarea și păstrarea memoriei colective.